Postare via Cabral. Pentru Erika

(...)"Nimic nu e mai cumplit pe lume decât să vezi cum propriul tău copil, de numai doi anişori, e pe patul de spital şi să ştii că are cancer. Acum o săptămână, când am fost cu Erika la un control de rutină, medicul mi-a dat cea mai cumplită veste din viaţ a mea: Erika are leucemie limfoblastică acută, mai exact cancer. «De ce, Doamne? », mi-am zis, «De ce puiul meu mic? Cu ce ţi-a greşit?», am spus când am aflat. De atunci, copilul meu s-a schimbat. Fetiţa aceea veselă, care se juca, dansa şi cânta, nu mai e la fel. În locul zâmbetului de pe faţa ei, apar grimase, tremură, face febră şi respiraţia îi e sacadată. Acum suntem în spital, stăm amândouă internate. Ea suferind, eu încercând să îi alin, atât cât pot, durerea. În urma diagnosticului pus şi a discuţiilor cu medicul curant, am aflat că această boală are 80% şanse de vindecare dacă se urmează un tratament cu citostatice timp de 3 - 4 ani. Cea mai sigură metodă care să-i salveze viaţa e transplantul de măduvă, care, din păcate, nu se poate face la noi în ţară şi necesită costuri foarte mari (în jur de 150.000 de euro). Orice bănuţ pe care ni-l puteţi da este binevenit, pentru că micuţa noastră merită să trăiască. Vă rugăm, daţi-i o şansă la viaţă Erikăi!”.
Nu ajung diseara, dar am donat online. Care si cum treceti pe aici, poate va duceti si platiti macar biletul.

Felicitari celor de la "Fabrica". Este incredibil cum au fost singurii care au acceptat concertul fara sa ceara bani pentru sala. In ce tara traim, dar asta e alta poveste...

Cat despre Despot, Parazitii & Compania, bravo lor.

Numaratoare a l'americaine. Postare pentru un bou.

Cand am vazut-o pe Dragosteasca dimineata la televizor, obosita si jenata, anuntand ca e ceva in neregula cu rezultatele de la exit polls, am stiut ca asa e.

Abia au venit rezultatele de la 10, mai sunt unele la 14, oo parca. Rasturnarea asta de scor mi-a creat o stare a l'americaine (nu-mi vine alt termen). Ca atunci cand Florida parca avea sa decida soarta Irakului prin alegerea lui Bush la cateva zeci?! de voturi diferenta, numarate pe ultima suta de metri.

Imi si imaginam atunci ce stare au americanii, emotia aia care e ok pana la urma, bucuria sau esecul....stari. Totul e minunat in lume cand ai stari, indiferent de cum sunt ele. Nu ma bucur, nu-mi pare nici rau, nu-mi e nici tocmai indiferent.

Mi-a zis un coleg sa o las mai moale cu opiniile aici, jurnalistii nu fac politica. Un bou! (e substantivul meu preferat cand vine vorba de anumiti barbati). Habar n-am daca fac politica, nu cred. Sa faci politica se cheama ca te implici cumva. Daca sa faci politica inseamna sa mergi la vot, atunci fac.

N-am lipsit niciodata. In 2003 erau locale si eu in carucior. Am sunat de 19 ori sa imi aduca urna mobila. Eram in convalescenta, dupa un accident rutier din care abia am scapat cu viata.

Atat simt eu ca am castigat in '89. Dreptul la vot.

Ati votat ieri?

Paleologu si CanCan

Ati citit CanCan-ul de astazi?

Theodor Paleologu, candidat in Sectorul 2, fiul boierului Alexandru Paleologu divorteaza!!!!

S-au rasculat urnele in colegiul lui, ceata a cazut brusc peste strazile din centrul Capitalei, la biserici slujba Sfantului Andrei s-a transformat in stirea divortului, floraresele din Piata Rosetti isi ridicau fustele in semn de protest, pensionarii se luasera la bataie in fata statuii lui Caragiale, tara plangea, breaking news-uri la CNN (deja stirea cu atentatele de la Mumbay cazuse in derizoriu)...toate astea... pentru ca....divorteaza Paleologu.

Mi-e rusine sa recunosc, dar voi fi sincera: am luat, in timp, atatea spagi in presa, incat miros una de la 150.000 de mile, kilometri patrati, ani lumina sau ce alta unitate de masura vreti voi. Scoala lui Rosca Stanescu m-a calit in sensul asta. In timp, am devenit om. Dar nu despre mine vorbim.

Vorbim aici despre deontologia unor ingineri sau absolventi de liceu care conduc un ziar cu cel mai mare tiraj din Romania. Vorbim despre calitatea ZERO a mediei romane si mizeriile unui domn PSD-ist, de culoare - doar e lansat de rromul Iliescu-, contracandidat al lui Theodor Paleologu in acelasi colegiu.

Marturisesc ca nu scriu aici pentru ca sunt fanul lui Paleologu (desi il votez, n-am pe cine altcineva). Intelectualii adevarati in politica au dat-o in bara (vezi Plesu la Externe, Caramitru la Cultura).

Scriu aici pentru ca sunt atat de revoltata de cum inca pun botul colegii din presa la o mie, doua, trei, cinci, fie zece mii de euro, incat oricat de mult as iubi Romania asta, ma gandesc ca singurul meu pret mi-ar fi copilul, atunci cand voi avea unul.

Steaguri si voturi.

E prima zi nationala in care regret sincer ca nu am un steag al Romaniei sa-l pun in balcon. N-am balcon. I-as fi gasit un loc, cu siguranta. Am vrut sa mai fac asta acum cativa ani, n-aveam motivatia reala, era doar o idee, o "fita". L-as fi arborat cu mandrie anul asta. N-am un motiv anume, ignoranta cu care ma plimb pe strazi ma face, totusi, sa-mi iubesc romanismul.

N-am crescut in excitarea provocata de cacarezele din Miorita, n-am fost educata in spiritul masochist al mesterului Manole, si, cu toate astea, ma fac mica-mica la unele emisiuni ale Eugeniei Voda si-mi zic..."bah, in ce tara de oameni destepti m-am nascut."

Ma uit la americani cu cata mandrie isi pun steagurile nu doar de 4th of July, ci si de alte sarbatori. Si au asa de multe, incat dupa parerea mea nu ar trebui nici macar sa le dea jos.

Imi pare frumoasa anul asta si ideea de parada militara. Parca e un spirit mai misto, nu stiu de la ce naiba vine, dar abia astept sa vad parada. Cred ca ma urc pe Arcul de Triumf, cu colegul Cristi.

Mi se pare una din sarbatorile la care nu iese bataie pe strazi: la meciuri iese, la mitinguri politice la fel...pana si la Biserica la Sfantul Mina, anul acesta, pe 11 noiembrie, m-au certat cateva credincioase ca de ce am dat la unii cate 3 sarmale in loc de 2, astfel ca n-au ajuns la toata lumea. Din sarmalele facute cu mana mea, vreo 200 si carate acolo calde. N-am raspuns nimic. Sincer, nu stiu de ce am oferit unora cate 3.

Inchei, e tarziu, vreau sa ies pe undeva asta-seara si am sa ii rog pe cei care citesc asta, prieteni sau nu, sa faca o chestie misto maine pentru noi toti. Sa voteze.

Despre femei. Injurati-ma, va rog.

Barbatii inseala femeile NU pentru ca asa sunt ei construiti din punct de vedere al celor -(dea Domnul sa fie asa la toata lumea)- minim 18 centimetri de dragoste, dimineata, intre cearsafuri.

Barbatii inseala femeile NU pentru ca nu le-ar iubi sau respecta pentru ca nasc pui vii.

Barbatii inseala femeile PENTRU ca femeile sunt atat de femei, incat orice om normal la cap s-ar enerva sau plictisi de ele.

Am un prieten care trebuia sa scrie pe un site o "security question". Intrebarea era:
"Who's man's best friend?" El a raspuns "The Woman". Nu i-au dat acces. Cica raspunsul corect ar fi fost "The Dog".

Scriu despre femei pentru ca de vreo doua zile ma injura minim 50 de muierusti trecute usor de 18 ani, cu vise frumoase de adolescente (cam cum aveam toti), cu dorinta de iubire, cu speranta catre fericiri multe si de lunga durata, la inceput de drum in viata. De ce ma injura, totusi?

Raspunsul e simplu: din aceleasi motiv pentru care stiu sigur ca ma injuri chiar tu, acum, cand citesti asta, recunoscand ca esti femeie: neputincioasa, poate frumoasa, cuminte, sensibila, si totusi atat de proasta.

Caci da, femeile sunt cele mai proaste fiinte vii luate ca femei. Daca le iei ca mame, se schimba treaba.

Dar vorbim de femeia-femeie, care se imbraca frumos sambata si rupe inima orasului in doua, dupa gusturi si posibilitati: unele la Gaya, altele la Expirat, intre cele doua extreme existand restul cluburilor.

Daca ar fi sa fiu embrion si m-ar intreba Dumnezeu cam ce-as vrea sa fac cand ies natural din pizda mamei, i-as spune asa:

"Doamne, fa-ma barbat, fa-ma sa ma nasc in Cuba si, daca se poate, as mai vrea din toate cate doua".

Frumusetea e un accesoriu al inteligentei pentru o femeie frumoasa, spune tatal meu. L-as intreba, daca n-am avea gradul asta de rudenie si am sta fata in fata la o bere ca baietii, cam cate femei frumoase si inteligente in acelasi timp a cunoscut el la viata lui.

Si i-as da voie sa-mi dea exemple din istoria universala.

PS: daca stiti femei frumoase si destepte, "astept asl pls rpd" la comments.

Zambet peste timp. Si distante.

Iti scriu tie, doar tie si stiu ca ai sa te recunosti. Nu din detaliile pigmentate cu descrierile unor stari trecute, ci din bucuria unor vorbe, spuse peste ani, cu candoarea, dragostea si imbratisarile nevazute, izbucnite dintr-o tastatura, transmise in replici banale poate, intr-un raspuns la intrebarea "Ce mai faci?", in intrebari nespuse, cuvinte nerostite si drag mult de tine ca de o familie.

Iti port uneori de grija in gandurile mele si as vrea sa zambesti chiar si cand dormi. Ce frumos ca doi oameni care s-au iubit o data intr-un fel se iubesc astazi mai mult, in felul in care trebuie, fara nimic vulgar, fara mizerie, negru, gri, iarna, zoaie, miros urat, ceata, tipat, lacrima.

Daca ar fi sa fii o culoare, ai fi roz. Daca ar fi sa fii un anotimp, ai fi vara, daca te-as vrea o bautura, ai fi dulce, daca te-as vrea alaturi, mi-ai ramane peste timp cel mai bun prieten.

Iar daca as fi sa nu mai fiu, te-as lasa in locul meu.

Despre fotbal si voturi

(n)-A jucat Steaua aseara cu nemtii. Astept meciul de diseara al Clujului si marturisesc ca sper sa sa-ntample ceva misto.

Nu suport nici Steaua si nici Dinamo, am o traditie rapidista in familie. Tata spune ca tine de intelectualitate si sensibilitate, lucru pe care n-au altii cum sa il priceapa nicium.

Ma tot gandesc in prag de iarna la '89. Marcata oarecum mai mult decat altii, locuiesc de cand ma stiu la Universitate. Am aprins lumanari pe 22 dimineata in niste balti de sange pe care nu apucasera USLAsii sa le spele cu furtunele de apa. Si o mondeda de 3 lei am mai aruncat acolo. Era in fata la biserica Coltea.

In timp, am inceput sa ma spovedesc la biserica cu pricina. Initial la un parinte-calugar, fost detinut politic, care s-a stins prin 98. Apoi mi-a devenit duhovnic parintele Mehedintu. Acum vreo 2 ani am aflat ca nu mi-a fost doar mie "duhovnic" si nu doar in biserica. I-au scos de la CNSAS un dosar de colonel plin. Mi-am ales alt parinte legionar caruia sa-i spun pacatele mele si sper ca nu e nici macar sergent major.

Ma oftic ca orasul nu mai e oras, ma enerveaza mahalaua, pietele, tiganii-robi care ne domina, manelele din masini, flegmele de pe troruare, curvele de pe Maria Rosetti, mediocritatea colegilor cu care lucrez.

Un prieten era distrus intr-o seara pentru ca il parasise o proasta. L-am pus sa-i scrie un mail. Incepea ceva de genul: "Am 3 iubiri pe lume- mama, Rapidul si pe tine. Ordinea e aleatorie(...)". Vaca n-a priceput nimic, amicului i-a trecut demult, iar eu continui sa am aceleasi 3 iubiri palpabile: mama, Rapidul si pe tine, oricine ai fi tu. Ar mai fi o a patra, prea intima insa, si n-am chef de blasfemii inutile.

Hai "U".

A, si inca ceva: mi-as dori sa fiu urata, frate! Sa am acnee si coshuri multiple pe cur, sa-mi justific si eu sensibilitatea intr-un fel!!!

SSJ- cei mai frumosi ani

Am facut un filmulet recent pentru cineva, ma rog, complicata ideea, nu m-apuc sa descriu aici cum si despre ce e vorba in film. A trebuit, insa, sa caut fotografii vechi cu mine, de la zilele mele de nastere.
Peste alea din pruncie am trecut rapid, am zambit fericita la alea de pe la 12 ani in care tata ma privea cu niste ochi cu care nu m-a privit nimeni niciodata, m-am enervat la alea de la 16 ani cand am vazut cu ce ochelarist dansam "blues" la distanta si m-am oprit la alea din facultate.

Mult. Si m-am uitat de jdemii de ori la ele si am inceput sa simt un dor cumplit de cantecele lu' Turcescu, de arogantele lui Copolovici, de glumele lui Dan Popa, de tigarile Kent lung aduse de asistentul medical cu veleitati de jurnalist Augustin...apoi, de cretinismele lui Sorin Voinea, de devotamentul prietenei Carmen...de scara de serviciu, de un examen la Pruteanu si un Cristi Tibulac....de vocea Laurei Preda care canta uneori pe sticle de vin "in fund la Doamna", la terasa Argentina, vizavi de Club A, loc de rockareala misto pe vremea cand eram noi tineri si nu existau manele pe lume.

Am stat 2 saptamani la mine la Snagov intr-o vacanta, a fost un periplu nebun, unu' de la actorie incerca sa filmeze ceva pentru un examen, eu fiind o Beatrice a lui Dante cu palarie si rochie de epoca, in rasetele de la vodca, mici si uneori tigari Carpati despre care Oana Dusmanescu spunea ca trebuie incercate, au gust de narcisa primavara.

Am fost niste copii misto. Eram destepti mai toti si tin minte ca dincolo de glumele in trenduri, aveam ceva cultura, mai plangeam inca la un roman bun, mai sorbeam pe nerasuflate un curs la Mihai Dinu si ne mai certam pe tema literaturii ruse in comparatie cu iluminismul englezesc (asta am bagat-o asa, de la mine, dar nu-s departe de adevar)

Acum cateva luni am incercat o reintalnire. Am venit 3: eu, Carmen si Traian. A doua zi am aflat despre Carmen ca si-a pus mana in ghips. Cazuse lata dintr-un taxi in fata la Barfly intr-o groapa, pe la 6 dimineata. Eram cu ea si nu imi amintesc momentul.

Am o stare de "Elevul Dima dintr-a saptea" si ma oftic ca sunt mare.

Cadouri inutile

Mi-a cules un brat de musetel salbatic pentru ca nu era sezon de margarete. Isi ranise mainile pe cand smulgea, cu gandul la bucuria mea, tulpinile de pe un camp de la marginea orasului. Le-a tinut intr-o galeata rosie pana seara.

Cand mi le-a dat, a scris vreo patru versuri, cu pixul, pe o foaie A4. N-a avut timp sa cumpere vreo felicitare. Nici nu cred ca ar fi luat.

Efectul a fost misto: mi-a indoit reflexele si-am zis "ei bine, da. El e". Cele 4 versuri formau un acrostih, iar in creierul meu se amesteca un amalgam de sexualitate care prima, in ciuda romantismului de moment.

(....)

Au trecut cateva luni. Am gasit pe "okazii" un anunt in care un baiat vinde ceva ce primise cadou de la o fata. Unuseful.

In schimb, eu continui sa pastrez musetelul ofilit, iar poezia e inramata deasupra patului, ca o icoana.

Concluzie? Don't knock masturbation - it's sex with someone you love.

WIKIPEDIA:
"Revoluţia română din 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă şi demonstraţii în luna decembrie a anului 1989, care au dus la sfârşitul regimului comunist din România şi la căderea lui Nicolae Ceauşescu. Demonstraţiile din ce în ce mai ample au culminat cu procesul controversat şi execuţia lui Ceauşescu şi a soţiei sale Elena. Înainte de revoluţia română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod paşnic la democraţie; România a fost singura ţară din blocul estic care a trecut printr-o revoluţie violentă şi în care conducătorii comunişti au fost executaţi."

Habar n-am cine a completat mizeria asta de Wikipedia, dar in calitate de fosta rockaritza careia ii plac prea mult hainele de firma, am sa protestez: imi decapotez masina, imi scot silicoanele p'afara si dau Sepultura la maxim in Piata Unirii, fix cand o fi traficu' la o ora de varf, dupa-amiaza!!
Cum n-au unii ce face. Citeam blogu lu' Bendeac de la Mondenii si cred ca mai are sa povesteasca momentul primei polutii, de cate ori se masturbeaza pe saptamana, daca are sau nu semne din nastere...Traim intr-o tara da penibili, motiv pentru care as emigra intr-un stat ceva mai cald, unde as instaura comunismu si as invata sa joc sah mental.