Steaguri si voturi.

E prima zi nationala in care regret sincer ca nu am un steag al Romaniei sa-l pun in balcon. N-am balcon. I-as fi gasit un loc, cu siguranta. Am vrut sa mai fac asta acum cativa ani, n-aveam motivatia reala, era doar o idee, o "fita". L-as fi arborat cu mandrie anul asta. N-am un motiv anume, ignoranta cu care ma plimb pe strazi ma face, totusi, sa-mi iubesc romanismul.

N-am crescut in excitarea provocata de cacarezele din Miorita, n-am fost educata in spiritul masochist al mesterului Manole, si, cu toate astea, ma fac mica-mica la unele emisiuni ale Eugeniei Voda si-mi zic..."bah, in ce tara de oameni destepti m-am nascut."

Ma uit la americani cu cata mandrie isi pun steagurile nu doar de 4th of July, ci si de alte sarbatori. Si au asa de multe, incat dupa parerea mea nu ar trebui nici macar sa le dea jos.

Imi pare frumoasa anul asta si ideea de parada militara. Parca e un spirit mai misto, nu stiu de la ce naiba vine, dar abia astept sa vad parada. Cred ca ma urc pe Arcul de Triumf, cu colegul Cristi.

Mi se pare una din sarbatorile la care nu iese bataie pe strazi: la meciuri iese, la mitinguri politice la fel...pana si la Biserica la Sfantul Mina, anul acesta, pe 11 noiembrie, m-au certat cateva credincioase ca de ce am dat la unii cate 3 sarmale in loc de 2, astfel ca n-au ajuns la toata lumea. Din sarmalele facute cu mana mea, vreo 200 si carate acolo calde. N-am raspuns nimic. Sincer, nu stiu de ce am oferit unora cate 3.

Inchei, e tarziu, vreau sa ies pe undeva asta-seara si am sa ii rog pe cei care citesc asta, prieteni sau nu, sa faca o chestie misto maine pentru noi toti. Sa voteze.