Am facut un filmulet recent pentru cineva, ma rog, complicata ideea, nu m-apuc sa descriu aici cum si despre ce e vorba in film. A trebuit, insa, sa caut fotografii vechi cu mine, de la zilele mele de nastere.
Peste alea din pruncie am trecut rapid, am zambit fericita la alea de pe la 12 ani in care tata ma privea cu niste ochi cu care nu m-a privit nimeni niciodata, m-am enervat la alea de la 16 ani cand am vazut cu ce ochelarist dansam "blues" la distanta si m-am oprit la alea din facultate.
Mult. Si m-am uitat de jdemii de ori la ele si am inceput sa simt un dor cumplit de cantecele lu' Turcescu, de arogantele lui Copolovici, de glumele lui Dan Popa, de tigarile Kent lung aduse de asistentul medical cu veleitati de jurnalist Augustin...apoi, de cretinismele lui Sorin Voinea, de devotamentul prietenei Carmen...de scara de serviciu, de un examen la Pruteanu si un Cristi Tibulac....de vocea Laurei Preda care canta uneori pe sticle de vin "in fund la Doamna", la terasa Argentina, vizavi de Club A, loc de rockareala misto pe vremea cand eram noi tineri si nu existau manele pe lume.
Am stat 2 saptamani la mine la Snagov intr-o vacanta, a fost un periplu nebun, unu' de la actorie incerca sa filmeze ceva pentru un examen, eu fiind o Beatrice a lui Dante cu palarie si rochie de epoca, in rasetele de la vodca, mici si uneori tigari Carpati despre care Oana Dusmanescu spunea ca trebuie incercate, au gust de narcisa primavara.
Am fost niste copii misto. Eram destepti mai toti si tin minte ca dincolo de glumele in trenduri, aveam ceva cultura, mai plangeam inca la un roman bun, mai sorbeam pe nerasuflate un curs la Mihai Dinu si ne mai certam pe tema literaturii ruse in comparatie cu iluminismul englezesc (asta am bagat-o asa, de la mine, dar nu-s departe de adevar)
Acum cateva luni am incercat o reintalnire. Am venit 3: eu, Carmen si Traian. A doua zi am aflat despre Carmen ca si-a pus mana in ghips. Cazuse lata dintr-un taxi in fata la Barfly intr-o groapa, pe la 6 dimineata. Eram cu ea si nu imi amintesc momentul.
Am o stare de "Elevul Dima dintr-a saptea" si ma oftic ca sunt mare.
marți, 25 noiembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

3 comentarii:
Mara te iubim noi ca tine vrem sa fim !!!
Ha! Simpatica regasirea!! My dear, chiar ai scris exact cum a fost! Lipseste un mic amanunt: iubirea teribila pentu viata. Caci pe vremea aia, chiar stiam sa facem asta mai toti! Intre timp, deh...am crescut, unii sau altii...si am uitat! Ma bucur teribil sa te regasesc!
Eu iubesc viata ca'n prima zi, ca sa zic asa! Nu te-am identificat. INCA :D. Poti sa-mi dai un add, am messul aici, sunt cum s-ar zice o carte deschisa online.
Trimiteți un comentariu